Fabricile Lemaître au fost înființate și și-au început activitatea în 1873. Louis Lemaître, de origine franceză, deținea concesiunea pentru spălarea lenjeriei spitalicești și, în 1865, a construit mai întâi o spălătorie mecanică, iar în 1873 a ridicat o turnătorie lângă aceasta. Aceasta a rămas neschimbată de atunci până în prezent. Ulterior, compania francezului a obținut o concesiune și a început să producă greutăți. La acea vreme, greutățile erau produse de diverși producători și diferau semnificativ ca greutate și compoziție. Mai multe despre istoria fabricii găsiți pe bucharest.name.
Producția de turnătorie
Această concesiune a reprezentat punctul de plecare pentru dezvoltarea fabricilor Lemaître. Treptat, Louis Lemaître a început să producă, fără concurență, alte obiecte din fontă, cum ar fi bănci, felinare, grilaje etc., ceea ce a consolidat reputația acestei fabrici pe piața din București. După moartea lui Louis Lemaître în 1894, fabricile au fost conduse de diverse administrații care au construit ateliere de cazangerie, au achiziționat strunguri, noi centrale electrice, sisteme hidraulice de presare, turnătorii de piese din fontă și altele.
Pe 8 iunie 1894, unul dintre ziarele din București a anunțat că fabricile Lemaître, care produceau în mod obișnuit utilaje agricole, industriale și mașini sanitare publice, începuseră să producă vagoane și locomotive, care depășeau toate echipamentele similare străine în ceea ce privește sistemul, rezistența construcției și performanța. „Niciun bob de grâu nu s-a pierdut”, au menționat jurnaliștii, referindu-se la transportul cerealelor.
De asemenea, utilajele agricole ale fabricii din București au fost testate în comparație cu mostre străine certificate. Testele au fost efectuate timp de câțiva ani sub supravegherea unei comisii speciale desemnate de Ministerul Agriculturii, Industriei și Comerțului. Conform concluziilor comisiei, echipamentele locale s-au dovedit a fi superioare față de utilajele similare din străinătate. Membrii comisiei au remarcat în mod deosebit simplitatea, ușurința în utilizare și operare, fiind accesibile chiar și pentru persoane cu experiență redusă. Comisia și-a exprimat încrederea că în scurt timp vor fi produse suficiente mașini agricole în România și că va fi creată o nouă industrie de mașini care va contribui la creșterea averii naționale.
Reorganizarea financiară
În 1905, compania a intrat într-o nouă etapă de dezvoltare. La acea vreme, domnul Oscar Jomo a fost numit director. În 1916, a fost transformată în „Societatea anonimă pe acțiuni de fabrici metalurgice Lemaître”, cu un capital de 1.000.000 de lei. În 1922, capitalul companiei a fost majorat la 32.000.000 lei, finanțarea fiind asigurată prin intermediul Băncii Române și al Societății Generale de la Bruxelles. Datorită acestei reorganizări financiare și a noii conduceri, compania a cunoscut un impuls extraordinar. Atelierele vechi Lemaître au fost extinse cu noi săli și spații dedicate reparațiilor capitale ale vagoanelor și locomotivelor. Noul atelier de reparații de locomotive a fost construit după un proiect modern, garantând producția de aproximativ 100 de locomotive pe an.
Tot în 1922, sub conducerea noilor directori ai fabricii, a început construcția unei noi secții de vagoane pe strada Lânăriei. Aceasta a fost amplasată pe o suprafață de 5000 de metri pătrați și a fost pusă în funcțiune în primăvara aceluiași an.
Compania și-a asigurat o activitate continuă printr-un contract de 15 ani cu CFR pentru reparația locomotivelor și vagoanelor. Capacitatea locomotivelor era de 500 CP. Fabrica ocupa o suprafață de aproximativ 9 hectare. La acel moment, avea aproximativ 500 de angajați, iar în toamnă, în funcție de capacitatea de producție, se plănuia angajarea a până la 1000 de muncitori. Activitatea fabricii era susținută de propria centrală electrică, pusă în funcțiune în 1921, dotată cu patru generatoare diesel. La începutul anilor 1930, fabrica a fost conectată la rețeaua electrică, dar continua să funcționeze și pe baza propriei centrale electrice.
Probleme ecologice actuale
Reparațiile capitale ale vagoanelor și locomotivelor au început în 1921, după reorganizarea financiară a companiei. Secția de vagoane, amplasată pe strada Lânăriei, a fost construită în 1922, ceea ce a condus la crearea unei căi ferate și a unui pod peste Dâmbovița. Aceasta a fost epoca de aur a companiei.
Astăzi, în locul unde odinioară funcționau cuptoarele turnătoriei au fost construite clădiri de locuințe, birouri, spații comerciale și parcări. Primăria Sectorului 3 a emis autorizația de construcție pe 16.12.2013. Aceasta amintește de povestea unei alte fabrici locale, ale cărei ateliere au fost, de asemenea, demolate pentru a face loc unor clădiri rezidențiale. Pe acel amplasament, s-a efectuat o evaluare ecologică care a confirmat faptul că zona era contaminată, în special acolo unde a funcționat secția de turnătorie. Aceasta a impus dezvoltatorului să îndepărteze stratul superior de pământ și să-l elimine în mod corespunzător. Având în vedere prezența unei turnătorii puternice, nu există nicio îndoială că și acest amplasament ar fi avut nevoie de o astfel de evaluare ecologică.