Anghel Saligny este un academician român remarcabil, inginer constructor și unul dintre pionierii tehnicii mondiale în proiectarea și construcția podurilor metalice. Saligny este unul dintre fondatorii ingineriei mecanice românești. În acest articol, vă vom povesti despre acest inginer român excepțional, care a activat în domeniul științei și a lucrat în București. Mai multe pe bucharest.name.
Istoria vieții
Anghel Saligny s-a născut pe 19 aprilie 1854 în Șerbănești. Tatăl său era francez, iar mama sa era poloneză. Saligny avea, de asemenea, un frate mai mare, Alphonse Oscar I. Saligny, care a devenit cunoscut ca om de știință, chimist român și membru al Academiei Române. Anghel mai avea și o soră, Sofia.
Primele clase Anghel le-a urmat la un internat pentru copii în Focșani, fondat de tatăl său, Alfred Saligny, care era pedagog. Ulterior, Anghel a studiat la Colegiul Național „Unirea”, iar mai târziu la o școală germană. Încă din copilărie, Anghel era pasionat de astronomie și a urmat cursuri la Universitatea din Berlin, unde a studiat cu celebrul fizician german Hermann von Helmholtz. Între anii 1870-1874, Anghel a studiat ingineria la Școala Tehnică Superioară din Charlottenburg, avându-i ca profesori pe Johann Wilhelm Schwedler și Otto Franzius.
Începutul carierei
Saligny a lucrat la construcția căii ferate Cottbus-Frankfurt sub îndrumarea lui Georg Christoph. În perioada 1877-1879, a activat pe șantierul căii ferate Ploiești-Predeal sub conducerea lui Gheorghe Duca. Deși i s-a propus să rămână în Germania, cu perspective de carieră într-o țară în plină dezvoltare, tânărul inginer a refuzat, hotărându-se să se întoarcă în România pentru a trăi și lucra în București.
Activitatea inginerească
Saligny a fost un inginer constructor remarcabil, autor al numeroaselor invenții și soluții inovatoare în proiectarea și construcția de poduri și clădiri industriale. Anghel Saligny a proiectat căile ferate Adjud – Târgu Ocna și a construit primele poduri combinate din țară (auto și feroviare). În România, Saligny a construit poduri care au înlocuit vechile poduri realizate de companii străine. Proiectele sale au introdus primele silozuri de beton armat din lume în Brăila și Galați.
Între 1884 și 1889, Anghel Saligny a lucrat la construcția docurilor și a depozitelor navale în Galați și Brăila, aplicând soluții inovatoare, precum utilizarea betonului armat în construcția silozurilor. Aceste silozuri, construite sub conducerea sa, puteau stoca peste 25.000 de tone de cereale, având pereți de forma unor plăci – o premieră mondială.
Între 1884 și 1901, Saligny a fost șeful Serviciului de Lucrări Noi al Direcției Generale a Căilor Ferate Române, abordând problema înlocuirii podurilor de lemn cu poduri metalice. Cea mai importantă realizare a sa din această perioadă este construcția podului peste Dunăre de la Cernavodă, cel mai lung din Europa la acea vreme. Acest proiect a adus două inovații importante: un sistem nou de console și utilizarea oțelului moale în loc de fier.
Pe 21 octombrie 1890, în prezența Regelui Carol I, au început lucrările la podul de peste Dunăre. Cinci ani mai târziu, tot în prezența regelui, a fost inaugurat sistemul de poduri feroviare între Fetești și Cernavodă – un adevărat monument al ingineriei. Această structură a devenit cel mai important simbol al ingineriei românești, rezistând timpului și condițiilor climatice.
Sistemul de poduri constă din două poduri cu deschideri între 140 și 190 de metri și o înălțime de 30 de metri. Utilizarea oțelului moale a contribuit la durabilitatea structurii. Podul a fost testat cu o coloană de 15 locomotive grele, iar Saligny, împreună cu alți muncitori, a intrat într-o barcă sub pod, garantând calitatea construcției cu viața sa. Coloana a traversat Dunărea fără probleme, iar Saligny a declarat: „Știam că podul va rezista!”. Inițial numit după rege, podul poartă astăzi numele de Podul Anghel Saligny.
Între 1889 și 1909, Saligny a condus lucrările de dezvoltare a portului Constanța. A introdus pentru prima dată în România piloți și racloare din beton armat în construcțiile portuare. De asemenea, în această perioadă a proiectat linia feroviară Târgu Jiu – Filiași și tunelul feroviar din Valea Mostiștei.
Anghel Saligny a fost unul dintre fondatorii Societății Politehnice din București, președintele acesteia, profesor la Școala Națională de Poduri și Șosele, ministru al lucrărilor publice, membru și președinte al Academiei Române. Sub președinția sa, Academia a acordat numeroase burse pentru studenții români și străini. Saligny s-a dedicat și studiului științelor naturale și tehnice, având o influență semnificativă asupra modernizării țării. Anghel Saligny a murit pe 17 iunie 1935 în București.
Povestea lui Anghel Saligny este una despre dragoste pentru știință și muncă dedicată în slujba patriei și a viitorului ingineriei. Saligny a devenit unul dintre cei mai talentați ingineri ai timpului său la nivel mondial.
Surse: