Parcul Herăstrău – Parcul care a schimbat de multe ori numele, dar a rămas mereu „plămânul verde” al Bucureștiului

Parcul Herăstrău este considerat plămânul verde al Bucureștiului și contrazice ideea că această capitală ar fi dominată de asfalt și beton. Întins pe aproape 200 de hectare în partea de nord a orașului, parcul a fost creat într-o zonă mlăștinoasă în jurul unui lac natural. Mai multe detalii despre parc și istoria sa găsiți pe bucharest.name.

Istoria Parcului

Povestea parcului este legată de numeroase schimbări de nume. Inițial, acesta a purtat numele protectorului său, Regele Mihai I. Pe măsură ce istoria evolua, parcul a fost redenumit în Parcul Carol al II-lea sau Parcul Stalin. A devenit Parcul Național înainte ca, în anii 1960, să capete denumirea actuală, Parcul Herăstrău. Concepția și construcția parcului au fost realizate de arhitectul Nicolae Caranfil, în anii 1930, iar ulterior, la sfârșitul deceniului, proiectul a fost modernizat și extins de un trio de arhitecți: Ernest Pinard, Friedrich Rebhun și Octav Doicescu.

Numele parcului provine de la o veche gateră situată pe malul lacului, cunoscută și apreciată în București, care a inspirat chiar denumirea unor străzi în secolul XVII.

Fiind cel mai mare parc din nordul Bucureștiului, Herăstrău a fost întotdeauna un loc ideal de relaxare. De-a lungul anilor, bucureștenii au venit aici pentru plimbări pe malul lacului, lungimea aleii care înconjoară lacul fiind de aproximativ 6 km. Desigur, fiind un lac de 75 de hectare, există și activități acvatice: înot, plimbări cu bărci cu rame, hidrobiciclete, caiace și multe altele.

Zona verde de durată

Cea mai mare atracție o reprezintă zona verde, bine întreținută și diversificată. Parcul Herăstrău adăpostește o vegetație impresionantă, cu tei, arțari, plopi, sălcii și frasini. Acesta mai cuprinde și zone tematice, cum ar fi Grădina Japoneză, proiectată de arhitectul Rebhun, cu ieșiri către un sat tradițional și către Muzeul Satului, inaugurat aproape simultan cu parcul. De asemenea, parcul include Insula Trandafirilor și zona ExpoFlora, unde anual sunt realizate aranjamente florale pe o suprafață de aproximativ 15 hectare.

Aleile spațioase sunt amenajate pentru ciclism și plimbări pe role, însă, în secolul XIX, parcul era locul preferat de promenadă al elitei bucureștene. Cei care nu sunt interesați de apă pot opta pentru zone special amenajate pentru skateboarding sau parcul de aventură, cu trasee variate.

Una dintre atracțiile parcului este Aleea Cariatidelor, cu statui realizate în 1939 de Constantin Baraschi. Inițial create pentru Parcul Regele Mihai I, statuile reprezentau coloane feminine care susțineau antablamentele clădirilor. Actuala colecție de 20 de statui din piatră artificială este o replică, cele originale fiind pierdute.

Reședința familiei regale

Printre cele mai prețioase atracții turistice din București se numără Palatul Elisabeta, fondat în 1936 la inițiativa profesorului Dimitrie Gusti și amplasat pe malul lacului Herăstrău. Acesta servește astăzi drept reședință oficială a familiei regale a României. De asemenea, parcul adăpostește opere de artă, cum ar fi „Nimfa Dormind,” realizată din marmură de Filip Marin în 1906, sau „Hercule ucigând centaurul,” sculptură din marmură realizată de Ion Jalea în 1925.

În prezent, în Parcul Regele Mihai I au loc numeroase activități. Printre cele mai populare se numără „Roata Culturii,” un proiect organizat de Asociația Revoluția Verde, menit să promoveze cultura prin activități în aer liber, cum ar fi lecturi, concerte, proiecții de film, ateliere de creație, dans, pictură și dialoguri deschise.

Proiectele includ și activități pentru copii, oferind atât spectacole magice și teatrale, cât și concursuri interactive și competiții sportive. Pentru familii sunt disponibile activități de grup, unde părinții și copiii pot petrece timp împreună. Astfel, Parcul Regele Mihai I nu reprezintă doar „plămânii Bucureștiului” – este o adevărată oază de diversitate florală, un loc perfect pentru întâlniri romantice și pentru recreere.

Get in Touch

... Copyright © Partial use of materials is allowed in the presence of a hyperlink to us.