Radu Grigorovici – un mare fizician român, născut în Ucraina, și-a construit cariera în București și a adus o contribuție semnificativă științei românești. Toată viața sa a fost dedicată activității sale științifice, hobby-urilor și prietenilor, care și-l amintesc ca pe o personalitate puternică și fascinantă. În acest articol, vă vom prezenta povestea vieții și carierei acestui om de știință renumit. Mai multe pe bucharest.name.
Biografie
Radu Grigorovici s-a născut pe 20 noiembrie 1911, la Cernăuți. Era unicul fiu al social-democraților ucraineni Gheorghe și Tatiana Grigorovici. După ce a absolvit Liceul „Aron Pumnul” în 1928, Radu a fost admis la Universitatea din Cernăuți. În 1931 a obținut o diplomă în științe chimice, iar în 1934, una în științe fizice. În aceeași perioadă, a lucrat în laboratorul de fizică experimentală al profesorului Eugen Bădărău la Universitatea din Cernăuți.
În 1936, Radu s-a mutat la Universitatea din București, unde Bădărău fusese numit șeful laboratorului de fizică moleculară, acustică și optică.
În 1938, Radu și-a susținut teza de doctorat pe tema potențialului distructiv al vaporilor de mercur și a obținut titlul de doctor în fizică. Datorită acestei realizări, în 1949 a devenit conferențiar la Universitatea din București. În timpul carierei sale didactice, a modernizat laboratoarele în care lucra și a realizat diverse cercetări, inclusiv în domeniul forțelor de înaltă frecvență și al analizei spectrale cantitative.
Între anii 1942-1943, Radu Grigorovici a fost mobilizat și a servit în Crimeea.
În perioada 1947-1957 a lucrat la fabrica „Lumen” ca inginer consultant, în domeniul surselor de lumină. Din motive politice, a renunțat la cariera universitară și s-a alăturat Institutului de Fizică din București, unde a devenit director adjunct. În 1973, a ieșit la pensie, dar a continuat să desfășoare activități științifice fără remunerație. În 1977, a fost transferat la Institutul de Fizică și Tehnologia Materialelor, însă un an mai târziu contractul său a fost reziliat.
Contribuția lui Radu Grigorovici la știința românească
Radu Grigorovici a adus o contribuție semnificativă științei românești. A cercetat fizica descărcărilor electrice în gaze, sursele de lumină, sistemele de dimensiuni și flăcările. În perioada în care a lucrat la Universitatea din București, a organizat un grup de cercetători. Grupul a studiat fenomenele de transfer în straturile subțiri de metal dezordonate. Cele mai importante cercetări ale lui Radu Grigorovici au fost dedicate semiconductorilor amorfi.
Grigorovici a fost primul care a descoperit diferențele dintre straturile amorfe și microcristaline de germaniu și siliciu. Aceste studii au servit drept model structural pentru semiconductori amorfi și au reprezentat baza unor noi cercetări.
Aceste descoperiri i-au adus lui Grigorovici recunoaștere internațională. Grigorovici este considerat fondatorul unei școli de cercetare în acest domeniu. Rezultatele cercetărilor sale au fost prezentate la conferințe internaționale și citate în diferite articole și monografii.
În 1990, Grigorovici a fost ales membru și vicepreședinte al Academiei Române. Grigorovici a jucat un rol activ în reînvierea academiei în anii post-comuniști. A fost membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei și doctor honoris causa al Universității din București. A fost ales membru al Comisiei pentru semiconductori a IUPAP și președinte al Societății Române de Fizică. A fost desemnat cetățean de onoare al municipiului Rădăuți și președinte de onoare al Societății de Cultură și Literatură Română din Bucovina. În anul 2000, a fost decorat cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de ofițer.
Cum era Grigorovici?
Radu Grigorovici era cunoscut ca un nonconformist și o persoană cu un spirit critic. De-a lungul vieții, nu lăsa pe nimeni indiferent – provoca fie admirație, fie antipatie. Era considerat „un savant de renume mondial, muzician și umanist.”
Radu Grigorovici avea un mare interes pentru artă, literatură și istorie. După eliberarea de ocupația sovietică, Grigorovici a inițiat un dialog cu românii din Bucovina. După 1992, s-a dedicat complet studierii istoriei Bucovinei, realizând traduceri comentate, eseuri și interpretări demografice, unele dintre acestea fiind publicate în jurnalul Academiei Române Annales Bucovina. De asemenea, a publicat o ediție bilingvă româno-germană pe această temă.
Grigorovici s-a implicat și în muzică, fiind pasionat de pian. Ultimii ani ai vieții și i-a dedicat acestei pasiuni. A încetat din viață la 1 august 2008, la București.
Astfel, rezultatele cercetărilor lui Radu Grigorovici au fost recunoscute atât în România, cât și pe plan internațional. Cercetările sale au fost prezentate la conferințe regionale și mondiale, precum și în diverse publicații internaționale din acest domeniu. Grigorovici a fost un om de știință remarcabil și un model demn de urmat. A rămas fidel principiilor sale și a continuat să muncească neobosit. Deși fizica a fost domeniul său principal, a manifestat un interes profund și pentru științele umaniste, contribuind semnificativ la studiul istoriei.