Parcul Carol I

Parcul Carol I — parcul-expoziție de pe Dealul Filaret, unde se citește un secol de istorie românească

Niciun alt parc din București nu a fost proiectat cu o miză atât de mare. Carol I nu s-a născut ca grădină de agrement, ci ca decor al unei sărbători naționale: Expoziția Generală Română din 1906, organizată pentru a marca patru decenii de domnie a regelui Carol I. Pentru asta, un deal întreg a fost remodelat, un lac a fost săpat, cascade și grote artificiale au fost construite, iar zeci de mii de arbori și arbuști au fost plantați într-un singur elan. Ce a rămas după ce pavilioanele expoziției s-au demontat este unul dintre cele mai stratificate peisaje ale orașului: aici stau, la câteva sute de metri unul de altul, un castel de apă care imită o cetate medievală, o arenă în formă de amfiteatru roman, un observator astronomic, un muzeu tehnic și un mausoleu de 48 de metri care și-a schimbat de trei ori sensul într-un singur secol. Parcul se află în Sectorul 4, pe Dealul Filaret, și este clasat monument istoric de categoria A.

Puncte forte

• Memorialul din vârful axei centrale — construcția de 48 de metri, ridicată între 1959 și 1963 după planurile arhitecților Horia Maicu și Vasile Cucu, are plan stelat placat cu granit negru, cinci arcade de granit roșu și o cupolă acoperită cu mozaic aurit adus din Italia.
• Castelul Țepeș — turnul de apă al expoziției din 1906, ridicat după planurile arhitecților Ștefan Burcuș și Victor G. Ștefănescu ca reconstituire liberă a cetății Poenari; astăzi adăpostește Oficiul Național pentru Cultul Eroilor.
• Arenele Romane — amfiteatrul în aer liber inaugurat în 1906 după proiectul arhitectului Leonida Negrescu, cu aportul inginerilor George Constantinescu și Elie Radu; are astăzi în jur de 5.000 de locuri și găzduiește concerte și festivaluri.
• Giganții — figurile monumentale sculptate pentru expoziție de Filip Marin, Dimitrie Paciurea și Frederic Storck, care străjuiau cascada și grota; ansamblul a fost repoziționat ulterior în apropierea intrării pe aleea centrală.
• Fântâna Zodiac — bazinul cu jocuri de apă de la intrarea principală, realizat în 1935 după proiectul arhitectului Octav Doicescu, decorat cu un mozaic care înfățișează cele douăsprezece semne zodiacale, la sugestia sculptorului Mac Constantinescu.
• Fântâna Cantacuzino — piesa neoclasică din 1870, ridicată pe cheltuiala lui Gheorghe Grigore Cantacuzino, poreclit „Nababul”, cea mai veche construcție din parc, anterioară cu 36 de ani amenajării propriu-zise.

Ce vei găsi

Compoziția parcului este mixtă: o axă centrală geometrică, urcând în trepte spre punctul cel mai înalt al dealului, flancată de zone tratate în stil peisager, cu alei sinuoase, boschete și perspective care se deschid pe neașteptate. Suprafața a fost de circa 36 de hectare la inaugurare și a ajuns la aproximativ 41 de hectare, dintre care lacul de agrement ocupă în jur de două hectare. Vegetația a fost plantată sub îndrumarea horticultorilor Samuel și Louis Leyvraz, care au pus în pământ 4.206 arbori mari, 5.983 de conifere și 48.215 arbuști — cifre consemnate în documentele expoziției și care explică maturitatea neobișnuită a plantației de azi.

• Lacul cu insulă, alimentat prin cascada artificială care coboară spre baza dealului.
• Grota de piatră cu jocuri de apă, element clasic al parcurilor romantice de secol XIX–XX.
• Muzeul Național Tehnic „Prof. ing. Dimitrie Leonida”, instalat din 1935 în fostul Pavilion Industrial al expoziției.
• Institutul Astronomic al Academiei Române, în clădirea care a funcționat inițial ca observator astronomic și meteorologic.
• Statuia lui Constantin I. Istrati, chimistul și academicianul care a fost comisar general al expoziției din 1906.
• Alei largi pavate, scări monumentale, terase-belvedere și bănci așezate pe pantele dealului.

Ce poți face și pentru cine

• Pasionații de istorie — un traseu de o oră leagă fântâna din 1870, arhitectura expoziției din 1906, intervenția anilor 1960 și memorialul de azi, adică patru regimuri politice citite în piatră.
• Familii cu copii — lacul, cascada, grota și castelul de apă funcționează ca o poveste continuă, iar pantele line fac plimbarea fezabilă și pentru cei mici.
• Public de concerte — Arenele Romane programează în sezonul cald spectacole și festivaluri, cu o acustică de amfiteatru descoperit.
• Alergători și mers activ — diferența de nivel a dealului transformă aleile într-un antrenament cu pantă, rar întâlnit într-un oraș atât de plat.
• Fotografi de arhitectură — puține locuri din România oferă într-un singur cadru neoclasic de secol XIX, eclectism de 1906, modernism interbelic și monumentalism de anii 1960.
• Vizitatori de muzeu — colecția tehnică din parc adună mașini, motoare și aparate din istoria ingineriei românești, o alternativă bună pentru o zi ploioasă.

Cum ajungi și informații practice

Parcul se află în Sectorul 4, pe Dealul Filaret, la sud de centrul istoric. Cea mai apropiată stație de metrou este Tineretului, pe magistrala M2, de unde se ajunge pe jos în circa un sfert de oră. Tramvaiele 7, 23 și 27 opresc în imediata vecinătate, la fel ca autobuzele 117, 312 și 381 și troleibuzul 73. Intrarea în parc este liberă și fără program; aleile principale sunt iluminate, iar accesul rămâne deschis și seara. Muzeul tehnic și evenimentele de la Arenele Romane au propriile reguli de acces și program, independente de parc. Pentru o plimbare completă, cu urcarea axei centrale și ocolul lacului, rezervă-ți 90 de minute până la două ore; dacă adaugi muzeul, o jumătate de zi. Terenul este în pantă, iar unele trasee au scări — pentru cărucioare și scaune rulante sunt mai comode aleile laterale, cu declivități mai blânde.

Când să vizitezi

Primăvara este anotimpul în care se vede cel mai bine intenția lui Redont: liliacul, castanii și arborii ornamentali înfloresc etajat pe pante, iar apa cascadei este repornită după iarnă. Vara, coroanele mature ale plantației din 1905–1906 fac din parc unul dintre cele mai răcoroase locuri din sudul orașului, iar serile aparțin Arenelor Romane, când muzica se aude peste tot dealul. Toamna transformă axa centrală într-un culoar de galben și roșu, iar aerul limpede scoate în evidență silueta memorialului de pe creastă — este perioada preferată a fotografilor. Iarna, parcul se golește și își arată scheletul: scările monumentale, terasele și geometria axei devin vizibile fără frunziș, iar zăpada pe pantele dealului atrage copiii cu sănii. Fântânile sunt oprite în sezonul rece, iar programul evenimentelor în aer liber se întrerupe până în primăvară.

Bine de știut

Ideea parcului i-a aparținut lui Ion N. Lahovari, ministrul domeniilor, iar comisar general al expoziției a fost chimistul și academicianul Constantin I. Istrati (1850–1918). Proiectul peisager a fost încredințat arhitectului francez Édouard Redont, iar lucrările de terasament au început pe 15 iunie 1905, cu aproximativ 575.000 de metri cubi de pământ deplasați pentru a modela dealul, lacul și cascada. Expoziția din 1906 a acoperit terenul cu pavilioane temporare, dintre care doar câteva au rămas: castelul de apă, arena și clădirea industrială care adăpostește azi muzeul tehnic. Piesa centrală a expoziției, Palatul Artelor, a găzduit Muzeul Militar până în 1938, a fost mistuită de un incendiu în același an, avariată suplimentar de cutremurul din 1940 și demolată în 1943, când se plănuia pe acel loc un cimitir al eroilor neamului.

După 1947 parcul a fost redenumit Parcul Libertății, iar între 1960 și 1963 axa centrală a fost demolată parțial și reconstruită ca esplanadă monumentală. Pe amplasamentul Palatului Artelor s-a ridicat, între 1959 și 1963, mausoleul de 48 de metri, inaugurat pe 30 decembrie 1963 sub numele de Monumentul Eroilor luptei pentru libertatea poporului și a patriei, pentru socialism. În criptele sale au fost depuse rămășițele unor conducători comuniști, printre care Petru Groza, Gheorghe Gheorghiu-Dej și C. I. Parhon, alături de alți activiști ai partidului. În 1991 rămășițele au fost mutate din monument. Mormântul Ostașului Necunoscut, amplasat aici pentru prima dată în 1923 și strămutat la Mărășești în 1958, a fost readus în parc în octombrie 1991. Prin hotărâre de guvern, în 2006 ansamblul a primit denumirea de Memorialul Eroilor Neamului, iar în holul central a fost reinstalat grupul sculptural care îl înfățișează pe regele Ferdinand I alături de Nike. O hotărâre de guvern din 2004 privind construirea unei catedrale pe acest amplasament a fost contestată în instanță, iar proiectul nu s-a realizat.

Alte urme se citesc la fel de clar. Fântâna Cantacuzino este cu 36 de ani mai veche decât parcul, fiind ridicată în 1870 din banii lui Gheorghe Grigore Cantacuzino. Fântâna din 1906 a fost comandată de Ministerul Agriculturii, Industriei, Comerțului și Domeniilor și construită din pietre aduse din carierele țării. Fântâna Zodiac, cea mai tânără dintre cele trei, datează din 1935 și a fost realizată pentru prima ediție a manifestării „Luna Bucureștilor”. Moscheea Carol-Hunchiar, ridicată tot pentru expoziție, a fost mutată în 1960 în zona Eroilor. Muzeul tehnic fondat în 1909 de inginerul Dimitrie Leonida, după modelul muzeului tehnic din München, a ajuns în parc în 1928 și s-a mutat în clădirea actuală în 1935. Arena a fost modernizată între 1966 și 1968, când scena a fost acoperită, apoi renovată în 1981; din 2001 funcționează în regim de concesiune. După 1989 parcul și-a recăpătat numele istoric, iar ansamblul este înscris în Lista Monumentelor Istorice la categoria A, sub codul B-II-a-A-19016.

Sfaturi pentru vizitatori

• Urcă pe axa centrală și coboară pe aleile laterale: vei vedea parcul în ambele registre, cel monumental și cel peisager, fără să repeți traseul.
• Dacă mergi la un concert la Arenele Romane, vino cu o oră mai devreme și fă turul parcului pe lumină — după lăsarea serii, cea mai mare parte a monumentelor rămâne în penumbră.
• Încălțămintea contează: dealul are diferențe de nivel reale, scări și pavaje istorice, iar traseul complet înseamnă urcare susținută.

Întrebări și răspunsuri

De ce se numește Parcul Carol I? Pentru că a fost amenajat între 1900 și 1906 ca decor al Expoziției Generale Române, organizată pentru a marca patruzeci de ani de domnie a regelui Carol I. După 1947 a purtat numele de Parcul Libertății, iar numele istoric a fost restabilit după 1989.

Cine a proiectat parcul? Arhitectul peisagist francez Édouard Redont. Plantația a fost realizată sub îndrumarea horticultorilor Samuel și Louis Leyvraz, iar inițiativa a aparținut ministrului domeniilor, Ion N. Lahovari.

Cât de mare este parcul? Aproximativ 36 de hectare la inaugurare, în jur de 41 de hectare în extinderea actuală, cu un lac de agrement de circa două hectare.

Ce este construcția mare din capătul aleii centrale? Este un memorial de 48 de metri, ridicat între 1959 și 1963 de arhitecții Horia Maicu și Vasile Cucu, pe locul fostului Palat al Artelor. Inaugurat pe 30 decembrie 1963, a servit ca necropolă a unor lideri comuniști, ale căror rămășițe au fost mutate în 1991. Din 2006 poartă denumirea de Memorialul Eroilor Neamului și adăpostește Mormântul Ostașului Necunoscut.

Unde a fost Mormântul Ostașului Necunoscut înainte? A fost amplasat în acest parc în 1923, mutat la Mărășești în 1958 și readus aici în octombrie 1991.

Castelul Țepeș este o cetate medievală autentică? Nu. Este un turn de apă construit în 1906 pentru expoziție, după planurile arhitecților Ștefan Burcuș și Victor G. Ștefănescu, conceput ca o reconstituire liberă a cetății Poenari. Astăzi găzduiește Oficiul Național pentru Cultul Eroilor.

Ce sunt Arenele Romane? Un amfiteatru descoperit inaugurat în 1906, proiectat de arhitectul Leonida Negrescu, cu aportul inginerilor George Constantinescu și Elie Radu. A fost modernizat între 1966 și 1968, renovat în 1981 și funcționează astăzi ca sală de spectacole în aer liber, cu aproximativ 5.000 de locuri.

Câte fântâni istorice sunt în parc? Trei. Fântâna Cantacuzino din 1870, Fântâna 1906 comandată de Ministerul Agriculturii, Industriei, Comerțului și Domeniilor, și Fântâna Zodiac din 1935, proiectată de Octav Doicescu, cu mozaicul celor douăsprezece semne zodiacale.

Se poate vizita un muzeu în parc? Da. Muzeul Național Tehnic „Prof. ing. Dimitrie Leonida”, fondat în 1909 după modelul muzeului tehnic din München, funcționează din 1935 în fostul Pavilion Industrial al expoziției. În parc se află și Institutul Astronomic al Academiei Române, în clădirea fostului observator.

Este parcul accesibil cu căruciorul? Parțial. Aleile laterale au pante blânde și pavaj continuu, dar axa centrală urcă pe scări monumentale. Pentru cărucioare și scaune rulante recomandarea este ocolul pe lateral, care evită treptele.