Rezervoarele de apă sunt bazine artificiale ce joacă un rol esențial în ecologia orașelor. Barajele sunt construite în principal pentru a proteja zonele joase de inundații sau pentru a regla cursurile râurilor. Rezervoarele servesc adesea pentru susținerea hidrocentralelor sau îndeplinesc alte funcții economice. Totuși, acestea pot avea și efecte negative asupra mediului, cum ar fi inundarea terenurilor, descompunerea materiei organice, creșterea riscului de înflorire masivă a algelor, eroziunea malurilor și obstacolele în migrația peștilor. În acest articol, vă prezentăm principalele rezervoare și baraje din București. Mai multe detalii pe bucharest.name.
Lacul Morii – Cel mai Mare Rezervor de Apă al Bucureștiului
Lacul Morii este un rezervor de apă situat pe râul Dâmbovița, în București.
Construcția lacului a început în iulie 1985, necesitând demolarea unei biserici și dezafectarea unui cimitir. Acesta este cel mai mare rezervor de apă din București, ocupând o suprafață de 246 de hectare și fiind amplasat la doar 6 km de centrul orașului. Lacul este situat între cartierele Crângași și Giulești și satul Roșu și asigură un flux de drenaj optim pentru râul Dâmbovița în capitală.
Rezervorul are o înălțime de 15 metri și este format dintr-un corp central din beton, extins de diguri de pământ cu o lungime totală de 7 km. Volumul de apă al lacului este de 14,7 milioane m³.
În partea de nord a lacului se află „Insula Îngerilor”, un mic promontoriu legat de mal printr-un drum îngust. În 2011, voluntarii au plantat aici 475 de copaci. Pe această peninsulă au loc mari concerte, festivaluri și diverse competiții, expoziții și spectacole aeriene.
Lacul Morii este un loc popular pentru windsurfing, schi nautic, jet-ski și alte sporturi acvatice.
Lacul face parte din multe tururi turistice ale Bucureștiului. Zonele din jurul lacului sunt planificate pentru dezvoltarea unui modern cartier rezidențial, comercial și de afaceri. De asemenea, există un proiect pentru construirea unui tunel care să conecteze lacul direct cu centrul orașului.
Acesta adăpostește cel mai mare baraj din capitală.
Lacul Herăstrău
Lacul Herăstrău se află în nordul Bucureștiului, pe râul Colentina, situat între Lacul Băneasa și Lacul Floreasca.
Lacul are o lungime de 7.400 de metri și a fost creat prin reabilitarea terenurilor mlăștinoase între anii 1930-1935, sub îndrumarea arhitectului Nicolae Caranfil. Acesta a contribuit semnificativ la modernizarea Bucureștiului prin electrificare și dezvoltarea sistemului de alimentare cu apă și canalizare.
În apropierea lacului se află Parcul Herăstrău. În Muzeul Satului din parc se poate găsi o placă memorială dedicată creării Parcului Herăstrău în perioada domniei Regelui Carol al II-lea. Această placă omagiază eforturile și lucrările hidrotehnice majore realizate pentru amenajarea acestei zone.
În perioada comunistă, aici funcționau cluburi sportive și baze de agrement. După 1989, clădirile au fost demolate, fiind înlocuite de vile luxoase și restaurante.
Lacul Filaret
Lacul Filaret este situat în partea de sud a Bucureștiului și ocupă o suprafață de aproximativ 8 hectare. Zona din jurul lacului este înconjurată de vegetație abundentă și chiar de o pădure de salcâmi.
Astăzi, lacul este o destinație populară pentru pescuit și diverse sporturi nautice. În jurul său există multiple spații publice, inclusiv locuri de picnic, terenuri de sport, terase și cafenele.
Nu departe de lac se află cel mai mare parc din București – Parcul Tineretului, care oferă multe opțiuni de recreere, precum terenuri de sport și un teatru în aer liber.
Lacul Filaret a fost construit în perioada 1905-1906 prin transformarea unei cariere de argilă, care a fost apoi umplută cu apă de ploaie și apă freatică, pentru a îmbunătăți sistemul de drenaj al zonei dealului Spirii.
De-a lungul anilor, lacul a fost reabilitat de mai multe ori din cauza poluării cu diverse deșeuri. După îmbunătățirea calității apei, zona din jurul lacului a fost reamenajată și înfrumusețată, devenind un spațiu de recreere pentru locuitorii orașului.
Lacul Văcărești
Lacul Văcărești se află în Sectorul 4 al Bucureștiului și ocupă o suprafață de 189 de hectare.
Acest rezervor de apă a fost construit ca parte a proiectului de dezvoltare complexă a râului Dâmbovița. La fel ca Lacul Morii, Văcărești a fost conceput pentru a proteja capitala de inundații.
Construcția lacului a început în 1986, iar atunci a fost demolată și Mănăstirea Văcărești. În 1989, construcția a fost întreruptă, devenind unul dintre cele mai mari proiecte nefinalizate ale regimului comunist. Sub conducerea lui Ceaușescu, sute de case au fost demolate pentru a permite construirea lacului, iar digul lacului a fost ridicat fără documentația legală necesară.
Rezervorul a fost umplut cu apă din râul Dâmbovița o singură dată, însă costurile ridicate de pompare au împiedicat repetarea acestui proces.
După căderea regimului comunist, au existat mai multe proiecte pentru transformarea zonei într-un cartier prestigios, însă niciunul nu a fost realizat. În schimb, natura a reabilitat această zonă în mod natural. Lacul este alimentat de izvoare subterane și a devenit habitat pentru o varietate de forme de viață: rațe sălbatice, șerpi de apă, tritoni, iar în vecinătate se plimbă vulpi, iepuri și vidre. Zona joacă un rol important în migrația de toamnă și primăvară a păsărilor. Astfel, lacul și împrejurimile sale au fost declarate Parcul Natural Văcărești.