Parcul Alexandru Ioan Cuza

Parcul Alexandru Ioan Cuza — optzeci și cinci de hectare, un lac cu cinci insule și o biserică de lemn

Bucureștenii îi spun rareori pe numele oficial. Pentru toată lumea este Parcul IOR sau Parcul Titan, iar prescurtarea vine de la Întreprinderea Optică Română, fabrica din apropiere care a dat numele întregii zone. Este cel mai mare parc din estul Capitalei: aproximativ optzeci și cinci de hectare amenajate între 1965 și 1970, cu un lac de origine naturală împărțit în două bazine, cinci insule cu nume proprii și un arboret care a avut jumătate de secol să se maturizeze. Peste toate acestea stă însă o poveste juridică lungă și contestată despre proprietatea unei părți din teren — una dintre cele mai cunoscute din urbanismul bucureștean recent.

Puncte de atracție

• Lacul Titan — lac de origine naturală, împărțit de un pod în două bazine distincte, cunoscute local drept Titan 1 și Titan 2; malurile amenajate fac aproape întregul contur accesibil pietonilor.
• Cele cinci insule — Insula Pensionarilor, Insula Artelor, Insula Câinilor, Insula Pescarilor și Insula Rațelor; fiecare are alt caracter, de la zone liniștite cu bănci până la maluri populate de păsări de apă.
• Biserica „Pogorârea Sfântului Duh” — construită integral din lemn, în stil maramureșean, între 1994 și 1996, cu o turlă de aproximativ 45 de metri; parohia a fost înființată în 1993 cu binecuvântarea patriarhului Teoctist, iar sfințirea lăcașului a avut loc în 2001.
• Arboretul matur — plantațiile din anii ’60-’70 au ajuns la dimensiuni de pădure urbană, cu porțiuni în care coronamentul închide complet aleea deasupra capului.
• Ansamblul parohial — pe lângă biserică au fost adăugate un baptisteriu, finalizat în 1998, și o bibliotecă misionară, deschisă în 2008.
• Zona retrocedată — o suprafață de aproximativ unsprezece-douăsprezece hectare din parc, care a ieșit din administrarea publică în 2005 și a devenit, de atunci, subiectul unui litigiu urmărit de tot orașul.

Ce vei găsi aici

Spre deosebire de parcurile centrale, IOR nu este un parc de vizitat, ci de locuit: deservește unul dintre cele mai populate cartiere ale Bucureștiului, iar folosința lui este zilnică, de dimineață până seara.

• Alei lungi de promenadă pe malurile ambelor bazine ale lacului, cu bănci și puncte de belvedere spre insule.
• Zone de pescuit sportiv pe malul lacului, o practică veche în cartier și motivul pentru care una dintre insule poartă numele pescarilor.
• Locuri de joacă pentru copii, terenuri de sport și aparate de fitness în aer liber, distribuite în mai multe puncte ale parcului.
• Sectoare de pădure urbană cu arbori maturi, mult mai dense decât plantațiile decorative din parcurile centrale.
• Populație bogată de păsări de apă — rațe, lișițe, pescăruși — concentrată în jurul insulelor și pe apele mai liniștite.
• Terase, chioșcuri și spații deschise folosite pentru evenimente de cartier și târguri sezoniere.

Ce poți face și pentru cine

• Locuitorii cartierului Titan — parcul funcționează ca prelungire a locuinței: plimbarea de seară, sportul de dimineață și ieșirea cu copiii se fac aici, la câteva minute de bloc.
• Alergători și bicicliști — conturul lacului oferă un traseu lung, plat și continuu, cu umbră pe cea mai mare parte a lui.
• Familii cu copii mici — malurile line, rațele de pe lac și locurile de joacă apropiate unele de altele fac vizita simplă chiar și pentru cei foarte mici.
• Pescari amatori — bazinele lacului sunt printre puținele locuri din oraș unde pescuitul de agrement are o tradiție de cartier neîntreruptă.
• Vizitatori interesați de arhitectura religioasă — biserica de lemn în stil maramureșean este o construcție rar întâlnită într-un parc de bloc, iar înălțimea turlei o face vizibilă de departe.
• Cei interesați de urbanism și mediu — cazul terenului retrocedat este un studiu practic despre cum se pierde și cum se încearcă recuperarea unui spațiu verde public.

Cum ajungi și informații practice

Parcul se află în Sectorul 3, în estul Bucureștiului. Cu metroul, cea mai directă opțiune este stația Titan, pe magistrala M1, aflată chiar la marginea parcului; stația Nicolae Grigorescu, deservită de magistralele M1 și M3, acoperă latura sudică. Zona este traversată și de linii de tramvai și autobuz care leagă estul de centru. Intrarea în parc este liberă și nu există bilet; aleile sunt deschise pe tot parcursul zilei și iluminate seara pe traseele principale. Se plătesc separat doar consumația la terasele din interior și eventualele activități organizate în perimetru. Pentru un tur complet al ambelor bazine ale lacului rezervă în jur de o oră și jumătate de mers pe jos; o vizită scurtă, cu malul dinspre biserică și una dintre insule, se face în patruzeci de minute.

Când să vizitezi

Primăvara este anotimpul în care se vede cel mai bine dimensiunea arboretului: coronamentul se închide progresiv din aprilie, iar zonele împădurite ale parcului trec de la transparență la umbră deasă în câteva săptămâni. Vara, apropierea celor două bazine de apă și densitatea plantației mențin o diferență de temperatură sesizabilă față de bulevardele din cartier, iar malurile sunt ocupate până seara târziu. Toamna dă cele mai bune priveliști spre insule, cu frunziș colorat oglindit în apă și cu alei mult mai liniștite; este și perioada preferată de pescarii din zonă. Iarna lacul îngheață pe suprafețe mari, păsările de apă se concentrează în porțiunile rămase libere, iar silueta bisericii de lemn se distinge cel mai clar, fără frunzișul care o acoperă restul anului.

Bine de știut

Parcul a fost amenajat între 1965 și 1970 pentru cartierul de locuințe Titan, aflat atunci în plină construcție, și a primit în vorbirea curentă numele fabricii Întreprinderea Optică Română din apropiere. Denumirea oficială îl comemorează pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Lacul din interior este de origine naturală, spre deosebire de multe bazine bucureștene săpate artificial, iar un pod îl împarte în două oglinzi de apă. Biserica din parc, „Pogorârea Sfântului Duh”, a fost ridicată din lemn în stil maramureșean între 1994 și 1996, cu turla de circa 45 de metri; parohia a fost înființată în 1993, baptisteriul a fost terminat în 1998, biblioteca misionară s-a deschis în 2008, iar sfințirea a avut loc în 2001. Cel mai discutat capitol al istoriei recente este însă unul juridic. În 2005, o suprafață de aproximativ douăsprezece hectare din parc a fost retrocedată prin dispoziții ale Primăriei Municipiului București, emise în baza legii restituirii proprietăților, iar terenul a ajuns în proprietate privată. Prefectura Capitalei a contestat retrocedarea în instanță, iar un raport oficial a semnalat suspiciuni privind semnături și modul de aplicare a legii. Primăria Sectorului 3 a purtat procese aproximativ zece ani pentru recuperarea suprafeței, dar a pierdut definitiv: instanța supremă a respins recursul, menținând soluția curții de apel, pe motivul că administrația nu a putut dovedi că pe acel teren fuseseră realizate amenajările specifice unui parc. În intervalul 2022-2024, pe suprafața ieșită din administrarea publică s-au produs incendii repetate de vegetație și s-au uscat numeroși arbori, iar în septembrie 2024 au fost semnalate tăieri ilegale de zeci de copaci. Soluția discutată public a rămas exproprierea pentru cauză de utilitate publică, cerută prin hotărâre a consiliului local al sectorului și analizată de administrația Capitalei; până în prezent, statutul suprafeței nu a fost readus la cel de parc public.

Sfaturi pentru vizitatori

• Dacă vrei să vezi ambele bazine ale lacului, pornește de la latura dinspre stația de metrou Titan și mergi spre sud — traseul se închide firesc lângă zona bisericii.
• Insulele nu au același regim: unele sunt accesibile pe poduri și amenajate cu bănci, altele sunt lăsate ca refugiu pentru păsări; verifică semnalizarea la fața locului înainte să te aventurezi.
• Dimineața devreme este cel mai bun interval pentru fotografie și pentru observarea păsărilor de apă, când suprafața lacului este calmă și traficul pietonal minim.

Întrebări și răspunsuri

De ce i se spune Parcul IOR? Prescurtarea vine de la Întreprinderea Optică Română, fabrica situată în apropiere, care a dat numele informal atât parcului, cât și zonei. Denumirea oficială este Parcul Alexandru Ioan Cuza, iar o a treia variantă folosită curent este Parcul Titan, după cartier.

Ce biserică se află în parc? Biserica „Pogorârea Sfântului Duh”, construită integral din lemn, în stil maramureșean, între 1994 și 1996, cu o turlă de aproximativ 45 de metri. Parohia a fost înființată în 1993, iar sfințirea lăcașului a avut loc în 2001.

Câte insule are lacul? Cinci: Insula Pensionarilor, Insula Artelor, Insula Câinilor, Insula Pescarilor și Insula Rațelor. Lacul însuși este de origine naturală și este împărțit de un pod în două bazine.

Ce s-a întâmplat cu terenul retrocedat din parc? În 2005, aproximativ douăsprezece hectare au ieșit din administrarea publică prin dispoziții de restituire emise de Primăria Municipiului București. Primăria Sectorului 3 a purtat aproximativ zece ani de procese pentru recuperarea suprafeței și a pierdut definitiv, instanța reținând că nu s-a putut dovedi existența amenajărilor specifice unui parc pe acel teren.

Este adevărat că au fost tăiați copaci în zona respectivă? Da. În intervalul 2022-2024 au fost consemnate incendii repetate de vegetație și uscarea a numeroși arbori pe suprafața ieșită din administrarea publică, iar în septembrie 2024 au fost semnalate tăieri ilegale de zeci de copaci. Situația a rămas în atenția autorităților și a organizațiilor civice.

Care este cea mai apropiată stație de metrou? Titan, pe magistrala M1, aflată chiar la marginea parcului. Stația Nicolae Grigorescu, deservită de magistralele M1 și M3, este cea mai comodă pentru latura sudică.

Se poate pescui în lac? Pescuitul de agrement are aici o tradiție de cartier, iar una dintre insule poartă chiar numele pescarilor. Regulile de acces și condițiile se afișează la fața locului și pot varia de la un sezon la altul.

Cât timp îmi ia să parcurg parcul? Un tur complet al ambelor bazine ale lacului înseamnă aproximativ o oră și jumătate de mers pe jos. Pentru o plimbare scurtă pe malul dinspre biserică sunt suficiente patruzeci de minute.