Minunea Naturii: Cum s-au format rocile bizare – trovanții

România este singurul loc din lume unde se găsesc trovanți, care sunt subiectul a numeroase controverse în comunitatea științifică. Aceste formațiuni pot să se miște și chiar să scoată sunete. Unele dintre ele pot fi găsite în micul sat Ulmet, situat la 107 km de București. Drumul sinuos ascunde între versanții abrupți bolovani uriași, care par să încerce să oprească apele râurilor. Datorită misterului lor, trovanții au devenit protagoniștii multor mituri și legende. Citiți mai multe despre România inedită pe bucharest.name.

„Pietrele vii”

Trovanții s-au format într-o zonă nisipoasă, care este supusă constant eroziunii și sedimentării sub influența condițiilor meteo. Pentru formarea trovanților este necesară o sursă de „ciment” și un agent de „cimentare”. Trovanții din Ulmet s-au format din nisipurile unei delte preistorice în urmă cu aproximativ 7 milioane de ani. În această deltă au trăit odinioară animale acvatice, astfel că nisipurile sunt pline de cochilii de moluște și melci. Agenții de „cimentare” au fost apele acide rare găsite în această zonă, care s-au infiltrat în apele subterane. În urma acestui proces, calciul s-a depus pe boabele de nisip, lipindu-le între ele și formând mici coline. Formarea acestor roci a durat mii sau chiar zeci de mii de ani.

O altă teorie sugerează că trovanții s-au format adânc sub pământ, în urma cutremurelor. Activitatea seismică a făcut ca Pământul să îi „arunce” la suprafață. De fapt, aceste concrețiuni sunt mai dure decât rocile din jurul lor, iar atunci când roca mai moale se descompune, trovanții „ies” la suprafață.

Pietrele de gresie naturale, care capătă forme rotunjite, amintesc de chipuri umane sau de creaturi fantastice. Descoperiri similare sunt răspândite în întreaga zonă carpatică, însă trovanții din Ulmet sunt renumiți pentru forma lor plată. Turiștii îi asociază adesea cu navele spațiale.

Oamenii de știință nu pot ajunge la un consens dacă trovanții sunt sau nu ființe vii. Problema constă în faptul că aceștia prezintă caracteristici atât ale plantelor, cât și ale rocile. La disecarea trovanților, cercetătorii au descoperit inele circulare în interior – similare celor de la trunchiurile de copaci. Compoziția trovanților include nisip cimentat și săruri minerale.

Mai mult decât atât, trovanții pot să se deplaseze, în medie, cu 2,5 milimetri în decurs de două săptămâni și emit sunete ciudate, asemănătoare unor mârâituri. Procesul de reproducere al acestor pietre unice seamănă cu înmugurirea plantelor vii. Totuși, creșterea „pietrelor vii” este foarte lentă. Ele se dezvoltă activ după furtuni, când apa de ploaie reacționează cu mineralele din concreturi, provocând extinderea pietrelor. Când suprafața lor este umedă, compușii chimici se dilată, apăsând pe nisip și contribuind la creșterea dimensiunilor pietrelor.

Loc plin de misticism

Locuitorii din Ulmet iubesc să împărtășească legende despre aceste pietre misterioase. Se spune că locul ascunde porți către o lume de dincolo, amplasate în umbra copacilor și freamătul frunzelor, care le permit oamenilor cu suflet împăcat și cinstit să afle tainele lumii de dincolo.

Locuitorii descriu două tipuri de porți. Unele – porțile spiritului bun – pot fi recunoscute după semnele gravate, alcătuite din linii curbe. Spiritele bune protejează pădurile, veghează asupra oamenilor, salvează ciobanii de atacurile prădătorilor și au grijă de copiii abandonați în păduri. Celelalte porți, cu semne gravate în linii frânte (de exemplu, un triunghi), simbolizează porțile spiritelor rele, controlate de vrăjitoare.

Oamenii au crezut mereu în existența unei lumi invizibile, între cer și pământ. În vechime, lipsa informațiilor, decesele inexplicabile, disparițiile, accidentele și bolile erau adesea atribuite acțiunilor ființelor nevăzute.

Cum ajungeți?

După ce ajungeți la Ulmet pe un drum denivelat, lăsați mașina în fața casei unui localnic. Nu ezitați să întrebați drumul, deoarece este puțin probabil să găsiți indicatoare. Va dura doar câteva minute să mergeți pe pajiștile verzi fermecătoare până veți vedea dealul cu stânci.

Satul Ulmet se află în județul Buzău și aparține comunei Bozioru. După cum am menționat mai sus, distanța dintre București și Ulmet este de 107 km.

Ce alte minuni naturale se află în apropierea Bucureștiului?

România poate oferi călătorilor mult mai mult decât arhitectură frumoasă și natură uimitoare. Unele dintre cele mai interesante atracții sunt situate între munții înalți și ascunse între terenuri mlăștinoase îndepărtate. Aceste locații fac din România o țară unică și un magnet pentru turiști. Printre locurile naturale unice, aflate la doar câteva ore de București, cele mai renumite sunt:

• Vulcanii noroioși. Vulcanii din județul Buzău, la 1,5–2,5 ore de București, oferă vizitatorilor un peisaj suprarealist, asemănător suprafeței Lunii. Aceste formațiuni geologice s-au creat prin erupția gazelor provenite de la 3 kilometri adâncime. Când gazele ajung la suprafață prin straturi de argilă și apă, acestea împing apa sărată subterană și noroiul. Gazul iese sub formă de bule, iar noroiul se usucă la suprafață, formând cratere solide, asemănătoare unor vulcani adevărați. Vulcanii noroioși nu erupează lavă fierbinte și sunt reci, deoarece noroiul nu atinge mantaua terestră. Noroiul este bogat în minerale benefice pentru piele, contribuind la normalizarea metabolismului țesutului subcutanat și ajutând la combaterea celulitei. Noroiul are, de asemenea, un efect pozitiv asupra sistemului osteo-articular și ajută la eliminarea excesului de lichid și toxine. Vulcanii noroioși din Buzău sunt cei mai uimitori și renumiți din România, cei mai înalți atingând până la 10 metri. În vârful lor, se poate vedea cum noroiul „clocotește” datorită emisiilor continue de gaz. Cea mai mare concentrație de vulcani noroioși este în Azerbaidjan.
• Pădurea Letea. Lângă granița cu Ucraina se află cea mai veche rezervație naturală din țară – pădurea Letea, parte a Rezervației Biosferei Delta Dunării. Aici cresc aproximativ 500 de specii de plante, iar vegetația formată din liane care se întind pe stejarii, frasinii, arinii, teii și plopii seculari creează un peisaj de junglă. Lianele pot crește până la 25 de metri. În pădure se întâlnesc căprioare, ratoni asiatici, vulturi, vipere, fazani etc. Este și unul dintre puținele locuri din Europa unde se pot observa cai sălbatici (caii lui Przewalski). Acești cai nobili rătăcesc prin pădure, bucurându-se de libertate. O parte dintre ei au scăpat de la stăpânii lor, iar alții au fost eliberați de oameni. Deoarece tarpanii (caii sălbatici autentici) au fost exterminați până la sfârșitul secolului XIX, calul lui Przewalski este singura subspecie existentă a acestor animale.
• Delta Dunării. Este a doua cea mai mare deltă din Europa, după cea a Volgăi, fiind un centru mondial al biodiversității, un loc important de cuibărire și adăpost sezonier pentru păsări. În această regiune se reproduc specii de pești valoroși și rari, iar Delta Dunării găzduiește cea mai mare concentrație de specii protejate de amfibieni din Europa. Delta Dunării este unul dintre cele șapte situri din România incluse în patrimoniul mondial UNESCO. Pentru a evita aglomerația și țânțarii, se recomandă vizitarea în lunile mai sau septembrie. Peisajele pot fi admirate cel mai bine de pe o barcă fără motor. Sunt disponibile numeroase excursii cu canoe sau caiac, care nu sperie păsările, spre deosebire de plimbările cu bărci cu motor. Deplasându-vă pe apă, veți vedea dunele de nisip alb.