Circus’ Park

Parcul Circului — lacul cu lotuși egipteni și țestoase din nordul Bucureștiului

Puține parcuri bucureștene au o poveste atât de neverosimilă: aici, unde astăzi înfloresc lotuși egipteni pe luciul unui lac aproape rotund, a fost o carieră de lut, apoi o groapă părăsită în care s-a adunat apa din izvoare. Peste ea s-a construit, la începutul anilor ’60, un parc întreg, cu alei șerpuite modelate pe relieful gropii și cu clădirea circului ca reper vizibil de departe. Rezultatul e un colț de oraș care nu seamănă cu niciun alt spațiu verde din Capitală — o vegetație amestecată, mediteraneeană și autohtonă, un lac cu țestoase care se încălzesc la soare pe maluri și o liniște neașteptată pentru un cartier atât de dens.

Puncte forte

• Lacul cu izvoare naturale — o oglindă de apă de circa 0,75 hectare, de formă aproape rotundă, alimentată de izvoare subterane; nu e un lac amenajat, ci fostul fund al carierei de lut, umplut natural după închiderea fabricii.
• Lotusul egiptean (Nelumbo nucifera) — floarea care dă unicitatea locului; specie ocrotită, declarată monument al naturii în România încă din 1931, înflorește vara și transformă suprafața lacului într-un covor verde-roz.
• Țestoasa de apă europeană (Emys orbicularis) — populația din lac s-a înmulțit considerabil de-a lungul deceniilor; în zilele însorite se văd zeci de exemplare pe crengile și pietrele de la mal.
• Arbori rari — Ginkgo biloba, platani masivi și chiparoși de baltă cresc alături de specii ornamentale mediteraneene, o combinație pe care puțini vizitatori se așteaptă să o găsească într-un parc de cartier.
• Sculpturile în lemn ale artistului C. Teodorescu — lucrări integrate în peisaj de-a lungul aleilor, care dau parcului un aer de galerie în aer liber.
• Clădirea circului — ridicată în 1960–1961 după proiectul arhitecților Nicolae Porumbescu, Nicolae Pruncu și Constantin Rulea, acoperită cu o cupolă de beton armat în formă de cort unduit; are până la 1.850 de locuri și este clasată ca monument istoric.

Ce găsești înăuntru

Parcul se citește ușor: aleile pornesc din zona circului, coboară către lac și îl înconjoară complet, iar restul suprafeței — aproximativ 26 de hectare în total — este ocupat de pajiști largi și pâlcuri de arbori maturi.

• Aleile betonate și pietruite care fac ocolul complet al lacului, cu mai multe deschideri către apă.
• Pajiști întinse în jurul oglinzii de apă, folosite pentru picnic, cititit și joacă liberă.
• Un loc de joacă pentru copii, cu zonă de așteptare și bănci pentru părinți.
• Vegetație stratificată: arbori seculari, arbuști ornamentali și plantări recente de magnolie și stejar, adăugate pentru a înlocui exemplarele uscate.
• Fauna lacului — pești, rațe sălbatice, țestoase, plus câteva specii de amfibieni și reptile care se ascund în vegetația de mal.
• Clădirea circului, activă cu spectacole, aflată chiar în incinta parcului și accesibilă direct de pe alei.

Ce poți face și pentru cine

• Familiile cu copii — combinația loc de joacă plus spectacol la circ face din parc o ieșire de o zi întreagă, fără să fie nevoie să te muți în altă parte a orașului.
• Pasionații de natură — lacul cu lotuși și țestoase este singurul loc din București unde poți observa Emys orbicularis într-o populație stabilă, la câțiva metri de alee.
• Alergătorii și cei care merg la pas — bucla din jurul lacului, repetată de câteva ori, dă un traseu constant, umbrit și fără trafic.
• Fotografii — dimineața devreme, ceața de pe lac și lotușii în floare oferă cadre imposibil de obținut în alt parc din Capitală.
• Locuitorii cartierului Tei — parcul funcționează ca spațiu verde de proximitate pentru zona Colentina–Tei și pentru studenții campusului universitar din apropiere.
• Cei care caută liniște — spre deosebire de parcurile centrale, aici traficul de vizitatori este mult mai redus în timpul săptămânii, iar zgomotul bulevardului se pierde după primele zeci de metri de vegetație.

Cum ajungi și informații practice

Parcul se află în Sectorul 2, în zona Tei–Colentina din nordul Bucureștiului, la mică distanță de Lacul Tei. Cu autobuzul ajungi direct: liniile 182, 282, 335 și 605 opresc în apropiere, cea mai comodă stație fiind Luigi Galvani, la circa patru minute de mers pe jos de intrare. Cu metroul, cea mai apropiată stație este Ștefan cel Mare, pe Magistrala 1, de unde faci aproximativ 20 de minute pe jos sau schimbi pe un autobuz; alternativ, poți coborî la Obor și continua cu transportul de suprafață. Cea mai apropiată stație de tramvai este Reînvierii, la aproximativ 12 minute de mers. Accesul în parc este liber și gratuit, fără gard și fără program de închidere, deci poți intra la orice oră, deși seara iluminatul este inegal pe aleile mai depărtate de circ. Pentru un tur complet al lacului și al aleilor principale, rezervă-ți între 45 de minute și o oră și jumătate; dacă vii cu copii sau prinzi și un spectacol la circ, planifică jumătate de zi.

Când să vizitezi

Primăvara parcul se trezește devreme: magnoliile plantate recent înfloresc înaintea celorlalți arbori, iar malurile lacului se umplu de vegetație proaspătă înainte ca frunzișul să închidă complet aleile. Vara este momentul pentru care merită să vii — lotușii egipteni sunt în floare, țestoasele ies masiv la soare, iar platanii și chiparoșii de baltă dau o umbră densă care face diferența în zilele caniculare din București. Toamna schimbă complet paleta: Ginkgo biloba devine galben intens, platanii se ruginesc, iar lacul reflectă coroanele într-un mod care atrage fotografii aproape zilnic. Iarna, parcul se golește și devine cel mai liniștit spațiu verde din zonă; fără frunziș se vede clar relieful gropii vechi și silueta cupolei circului, iar traseul din jurul apei rămâne practicabil dacă aleile nu sunt înghețate.

Bine de știut

Povestea locului începe în 1865, când antreprenorul german Max Tonola a înființat aici una dintre primele fabrici de cărămidă ale Bucureștiului — una dintre cele mai longevive din oraș, funcțională până în jurul anului 1935. Extragerea continuă a lutului a săpat o adâncitură uriașă, cunoscută de bucureșteni drept „groapa Tonola”, care după închiderea fabricii a fost o vreme loc de aruncat gunoaie, apoi s-a umplut cu apă din izvoarele subterane și a devenit lacul de astăzi. Între 1959 și 1960 s-a construit în vecinătate complexul Circului de Stat, după proiectul echipei conduse de arhitectul Nicolae Porumbescu, iar în 1961 arhitectul peisagist Valentin Donose a proiectat parcul propriu-zis, integrând relieful gropii și lacul natural într-o compoziție cu alei șerpuite și plantări variate. De aici vin și denumirile alternative sub care îl vei găsi pe hărți și în documente: Parcul Circul de Stat sau Parcul Tonola. În ultimii ani, parcul a trecut printr-un program de modernizare de aproximativ un milion de euro, cu refacerea aleilor, a iluminatului și a sistemului de irigații și cu plantarea a peste 20.000 de arbori și arbuști. Rămân însă probleme reale: nivelul apei din lac a scăzut din cauza fundațiilor adânci ale construcțiilor din jur, care afectează izvoarele, iar circa 250 de arbori s-au uscat în perioada în care irigația nu a funcționat — motiv pentru care s-au făcut replantări cu specii mai rezistente.

Sfaturi pentru vizitatori

• Vino dimineața devreme în iulie și august dacă vrei să prinzi lotușii deschiși și țestoasele la soare — după-amiaza, florile se strâng și malurile se golesc.
• Nu hrăni țestoasele și nu culege lotuși: sunt specii ocrotite, iar echilibrul lacului este deja fragil din cauza scăderii nivelului apei.
• Verifică programul spectacolelor de la circ înainte de vizită — dacă potrivești ora, poți combina plimbarea prin parc cu un spectacol, fără să te muți din locație.

Întrebări și răspunsuri

Cum se numește oficial parcul? Denumirea uzuală și cea folosită de administrația bucureșteană este Parcul Circului. Îl vei întâlni și ca Parcul Circul de Stat, iar în textele istorice ca Parcul Tonola, după fosta fabrică de cărămidă de pe amplasament.

Se plătește intrarea? Nu. Parcul este un spațiu verde public, cu acces liber și gratuit, fără program de închidere. Se plătește doar biletul la spectacolele de circ.

Chiar cresc aici lotuși egipteni? Da. Nelumbo nucifera crește pe lacul din centrul parcului și înflorește în plină vară; este o specie ocrotită, declarată monument al naturii în România încă din 1931.

Pot vedea țestoase? Da, țestoasa de apă europeană (Emys orbicularis) trăiește în lac într-o populație numeroasă. Cele mai bune șanse sunt în zilele însorite, dimineața, când ies pe pietre și pe crengile de la mal.

Există loc de joacă pentru copii? Da, parcul are un loc de joacă amenajat, cu bănci pentru părinți în apropiere, iar clădirea circului aflată în incintă face din zonă o destinație clasică de weekend pentru familii.

Cât de mare este parcul? Suprafața totală este de aproximativ 26 de hectare, dintre care lacul ocupă circa 0,75 hectare. Ocolul complet al lacului se face în mai puțin de o oră, în ritm de plimbare.

Cum ajung cu transportul public? Cel mai simplu cu autobuzele 182, 282, 335 sau 605, coborând la Luigi Galvani. Cu metroul, cobori la Ștefan cel Mare pe Magistrala 1 și continui pe jos aproximativ 20 de minute sau cu un autobuz.

Ce legătură are parcul cu circul? Clădirea circului, construită în 1960–1961 de arhitecții Nicolae Porumbescu, Nicolae Pruncu și Constantin Rulea și clasată monument istoric, se află chiar în incinta parcului și i-a dat numele sub care este cunoscut astăzi.